luni, 31 martie 2008
liniste si racoare
am intrat putin pe blog...e ora 3.05 dimineata si e liniste...afara-i racoare...ascult Katie Melua...caloriferul a simtit ca vremea apeleaza la vechi trucuri ale iernii si vrea sa ma incalzeasca...cred ca un ceai ar fii bun, dar e cam tarziu si poate nu ma lasa sa ma odihnesc...ma uit la fierbatorul de apa, ma uit la cutia de ceai si ma intreb daca ma ridic sau nu pentru o gura de ceai cald...ma ridic si ud floarea din ghiveci-ul galben, ea are mai mult nevoie de apa decat mine... las ceaiul pentru maine dimineata, mi-e somn!!!
biletu' de mare...
ploaia asta de sfarsit de martie ...vreau sa ma racoreasca, sa-mi arate pe unde sa o iau,oare ma duce undeva?iarba asta verde din curte este victorioasa, a castigat, ploaia a udat-o...noroiul de afara mi-a patat tenesii albii,...vreau o pereche de tenesi, un tricou, o pereche de pantaloni, un ghiozdan si sa fug la mare sa vad cum se comporta acum!DA...acum!!!vor sa o pazeasca acum ca vine Bush la Neptun sau poate nu vine...MAREA nu are nevoie de paza, nimeni nu trebuie sa-i poarte de grija,ea isi vede singura de ale ei,...vreau mierea mea, vreau 2 sticle de bere,...vreau sa ne gaseasca rasaritul pe plaja,...nu vreau paza, eu lupt impotriva distantei, alerg spre mare....vara se aproprie
duminică, 30 martie 2008
cat mai e pana la vara?haaaa...???
martie s-a dus, aprilie aduce summit NATO, mai aduce final de facultate, iunie aduce vara si licenta,iulie aduce canicula, august ne aduce unu' langa altu'...luna care ne vrea impreuna pe nisip si in apa...luna in care rasaritul de Soare ne apartine, luna in care berea ne racoreste, luna in care marea ne priveste impreuna,...luna in care marea ne supravegheaza,ne vorbeste si ne asculta...
duminică, 23 martie 2008
dragostea
ce e dragostea?
dragostea e libertatea pe care ti-o doresti.Dragostea e aceea persoana care te intelege ca vrei sa iesi dintr-o "nchisoare".
"te iubesc" nu trebuie sa fi conditionat de ceva."te iubesc" nu spui tu,"te iubesc"- e in tine.dragostea o avem in noi, trebuie decat sa o eliberam,sa stim sa o aratam si sa o purtam
dragostea e libertatea pe care ti-o doresti.Dragostea e aceea persoana care te intelege ca vrei sa iesi dintr-o "nchisoare".
"te iubesc" nu trebuie sa fi conditionat de ceva."te iubesc" nu spui tu,"te iubesc"- e in tine.dragostea o avem in noi, trebuie decat sa o eliberam,sa stim sa o aratam si sa o purtam
miercuri, 19 martie 2008
knd soarele se ascunde de noi...
miercuri dimineata...prin tren de la 4.56...intuneric,telefoane,zgomotul obisnuit al unui tren care te duce spre o destinatie inscriptionata pe bilet...Bucuresti, acelasi Bucuresti...un mesaj care doare:(....unde esti tu Soare?
joi, 13 martie 2008
Floare de primavara
a trecut ceva de knd nu am mai trecut p-aci.GATA!a trecut 14 a lui februarie, "saptamana mare"...din toate astea am tras o concluzie si anume...Ce acem noi acum cu fetele/femeile?nu trebuie sa mai fim atente cu ele, nu trebuie sa le mai dam inimioare si flori?de ce avem nevoie de 14 februarie,de 1-8 martie?....o floare in fiecare dimineata langa persoana iubita,ar face ca in clipa in care ea o priveste:sa zambeasca,sa o miroase si ...primavara este mereu in ea.
vineri, 7 martie 2008
Schtroumph-ii
In 2008, Schtroumph-ii, acesti adorabili spiridusi albastri creati de Peyo, implinesc 50 de ani. In onoarea acestor simpatice creaturi care au vazut lumina zilei pe 23 octombrie 1958 intr-un episod al serialului "Johan et Pirlouit". se vor organiza, pretutindeni, numeroase manifestari culturale. La Bucuresti, Jean Auquier, Directorul Centrului Belgian al BenziiDesenate si mare specialist in materie, ne va conduce in universul acestor personaje BD pe parcursul conferintei "Les Schtroumpfs ont 50 ans - Comment l'oeuvre de Peyo est devenue universelle?" ("Schtroumpf-ii au 50 de ani - Cum a capatat opera lui Peyo un caracter universal")
joi, 6 martie 2008
Următoarea întâlnire cu voluntarii va avea loc joi, 13 martie, la ora 17.00, la Clubul Ţăranului
Muzeul Ţăranului Român organizează Cântarea României. Ultima ediţie. Vom aduna împreună obiecte ale comunismului şi le vom întreba de sănătate. Le vom asculta şi înregistra poveştile şi ne vom întreba ce rost mai au obiectele astea în lumea de azi. Vino la sala Dalles între 1 şi 21 mai cu un obiect al comunismului tău şi cu povestea sa.
O echipă de voluntari va începe colectarea de obiecte şi poveşti încă din luna martie. De la vecini, mătuşi, bunici, vă aşteptăm cu obiectele comunismului şi poveştile lor!
Pentru a deveni voluntar în cadrul proiectului, scrie-ne la cantarearomaniei@gmail.com sau intră pe blogul proiectului http://cantarearomaniei.blogspot.com
O echipă de voluntari va începe colectarea de obiecte şi poveşti încă din luna martie. De la vecini, mătuşi, bunici, vă aşteptăm cu obiectele comunismului şi poveştile lor!
Pentru a deveni voluntar în cadrul proiectului, scrie-ne la cantarearomaniei@gmail.com sau intră pe blogul proiectului http://cantarearomaniei.blogspot.com
marți, 4 martie 2008
Vantul de Martie
Martie…caldura da din coate, isi face loc si ne saluta cu ghiocei. Strazile devin mai populate. Iarna si-a facut bagajele si a plecat, cu greu, dar a plecat. Peste tot in piete, pe strazi, negustorii de flori isi vand marfa. Pe strazi pustanii au inceput sa fuga cu bicicletele, pe sosele motocicletele sunt turate la maxim. Pasarile au inceput sa alerge prin copaci, dimineata, unele dintre ele canta, porumbeii trec prin parcuri traind din mila catorva persoane care le mai arunca cate o bucatica de paine sau un pumn de grau. Parcurile sunt gata curatate, asteptand la primele flori, aleile sunt strabatute de tineri ori de batrani care au iesit la o plimbare de primavera.
luni, 3 martie 2008
Masina cu suflet
A venit primavara, dar nu singura…a venit cu un nou week-end.Vreme frumoasa, ceva banuti(de benzina) si gata-Zambilica e gata de drum. Ne pregatim d-acasa cu cateva bagaje si mancare pornim casetofonul si plecam spre bunici. Peste o suta de kilometri trebuie sa-I parcurgem spre amintirile de altadata.Urziceni, Slobozia – orase care nu au nimic nou de spus, aceleasi drumuri grele, treceri de pietoni din 10 in 10 metri si aceiasi copaci de la iesirea din localitate. Depasiri , ochi atenti la radar si multa pofta de aventura pe soselele din Baragan asa am inceput sambata…
La bunici…drumul spre mare se incheie cu o manevra la dreapta care ne duce spre bunici. Satul in care era odata o vara calduroasa cu cirese si albine, cu mirosul florilor de tei si cu strazile prafuite…astazi a devenit o ruina. Totul a devenit o ruina, teii au disparut, ciresii s-au uscat, doar bunicii au ramas, iar lumea s-a schimbat. Trecem cu masina si vedem cativa copii cu mingea in fata unui bloc care sta sa cada, lumea sta la intersectia satului si se uita la fiecare masina care trece schimband cateva vorbe. Ma uit la case si imi amintesc ca altadata lumea radea si era totul verde. Au trecut ani…ani buni care au lasat decat amintiri.
Cateva ore de vorba cu bunicii si o seara in care am dormit, obositi de ziua ce a trecut.Duminica am vrut la mare…bunica a intarziat, plecata la biserica a trebuit sa o asteptam. Au trecut cateva ore si nu am putut sa ajungem la mare…am plecat spre Bucuresti, autostrada soarelui…cu 110-120 km/h intrecem tot si ne gandim ca ajungem repede la Bucuresti. La km 75 masina incetineste si incepe o sedinta cu masina.Tragem intr-o parcare si d-acolo masina nu mai vrea sa ne asculte. Ne amintim de Sibiu, Cluj, Brasov…si atunci am avut probleme cu ea dar isi “revenise”…Vantul din Baragan nu ne iarta si bate f.puternic. Dan incearca sa mestereasca, telefoane pe la vecin sa-l intrebam ce sa-I facem…incercam,incercam…NIMIC. Cateva injuraturi si vantul tot bate, telefoane peste telefoane. Un baiat amabil incearca sa ne ajute dar NIMIC…ne obisnuim cu vantul care nu vrea sa ne ierte. Dan il suna pe Cristi si vine sa ne ajute.Stam in masina in asteptarea “gurii de oxigen”. Ne uitam pe geam si vedem cativa caini care traiesc in acea parcare asteptand si ei mila unora dintre cei care trec p-acolo.
Vine Cristi, se uita, incearca sa o repare, bateria e si ea moarta. Iesim pe autostrada trasi cu o sfoara f.groasa…masina PORNESTE, repede ii facem semn punem frana, se rupe sfoara. Masina se opreste, o bucata din sfoara se agata in roata, pe autostrada intuneric. Pornim masina, la prima cheie , se aude frumos, dar se opreste. Cristi se hotareste sa ne duca pana in Bucuresti. Pe drum, bateria se incarca prea mult asa ca pornim casetofonu’ si incepen sa cantam si sa radem de toata povestea asta. Iesim din autostrada, pe la Lehliu-Gara, mergem cativa kilometric buni si intram pe autostrada care ne duce direct la Bucuresti.Prin capitala incercam sa nu ramanem printr-o intersectie, cativa soferi de autobus si taxi-uri ne claxoneaza. Intr-un final ajungem…este o experinta care nu am vrut-o dar uitanandu-ne in spate radem.
La bunici…drumul spre mare se incheie cu o manevra la dreapta care ne duce spre bunici. Satul in care era odata o vara calduroasa cu cirese si albine, cu mirosul florilor de tei si cu strazile prafuite…astazi a devenit o ruina. Totul a devenit o ruina, teii au disparut, ciresii s-au uscat, doar bunicii au ramas, iar lumea s-a schimbat. Trecem cu masina si vedem cativa copii cu mingea in fata unui bloc care sta sa cada, lumea sta la intersectia satului si se uita la fiecare masina care trece schimband cateva vorbe. Ma uit la case si imi amintesc ca altadata lumea radea si era totul verde. Au trecut ani…ani buni care au lasat decat amintiri.
Cateva ore de vorba cu bunicii si o seara in care am dormit, obositi de ziua ce a trecut.Duminica am vrut la mare…bunica a intarziat, plecata la biserica a trebuit sa o asteptam. Au trecut cateva ore si nu am putut sa ajungem la mare…am plecat spre Bucuresti, autostrada soarelui…cu 110-120 km/h intrecem tot si ne gandim ca ajungem repede la Bucuresti. La km 75 masina incetineste si incepe o sedinta cu masina.Tragem intr-o parcare si d-acolo masina nu mai vrea sa ne asculte. Ne amintim de Sibiu, Cluj, Brasov…si atunci am avut probleme cu ea dar isi “revenise”…Vantul din Baragan nu ne iarta si bate f.puternic. Dan incearca sa mestereasca, telefoane pe la vecin sa-l intrebam ce sa-I facem…incercam,incercam…NIMIC. Cateva injuraturi si vantul tot bate, telefoane peste telefoane. Un baiat amabil incearca sa ne ajute dar NIMIC…ne obisnuim cu vantul care nu vrea sa ne ierte. Dan il suna pe Cristi si vine sa ne ajute.Stam in masina in asteptarea “gurii de oxigen”. Ne uitam pe geam si vedem cativa caini care traiesc in acea parcare asteptand si ei mila unora dintre cei care trec p-acolo.
Vine Cristi, se uita, incearca sa o repare, bateria e si ea moarta. Iesim pe autostrada trasi cu o sfoara f.groasa…masina PORNESTE, repede ii facem semn punem frana, se rupe sfoara. Masina se opreste, o bucata din sfoara se agata in roata, pe autostrada intuneric. Pornim masina, la prima cheie , se aude frumos, dar se opreste. Cristi se hotareste sa ne duca pana in Bucuresti. Pe drum, bateria se incarca prea mult asa ca pornim casetofonu’ si incepen sa cantam si sa radem de toata povestea asta. Iesim din autostrada, pe la Lehliu-Gara, mergem cativa kilometric buni si intram pe autostrada care ne duce direct la Bucuresti.Prin capitala incercam sa nu ramanem printr-o intersectie, cativa soferi de autobus si taxi-uri ne claxoneaza. Intr-un final ajungem…este o experinta care nu am vrut-o dar uitanandu-ne in spate radem.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)