unde esti?-...

unde esti?de ce nu esti? de ce trebuie sa plang in fiecare seara? de ce ma trezesc plangand?...ma trezesc si vreau...vreau sa te imbratisez:(...nu esti!:(...in parc vreau sa dansez:(...nu esti:(...am o floare in mana:(...nu esti:(...mananc cirese:(...nu esti:(...soarele arde:(...nu esti:(...seara patul e gol:(...nu esti:(...nu esti:(...adorm plangand:(...nu esti:((
vreau sa vad si alte zile...in care sa ma trezesc in bratele tale,sa spun: "Floarea asta te astepta!", sa ne cunoasca Soarele impreuna! sa ii facem cu mana ploii:"papa ploaie, acum e vara, ne vedem noi altadata!", sa alergam prin parcuri, sa mergem pe strada si sa ajungem la gara, acolo sa prindem ultimul tren de mare,sa ramanem pe plaja, sa privim marea si sa o intreb:"auzi, nu te supara,cu noi ce faci?...stii, noi vrem sa ramanem la tine...ea este offffffffffff si eu florificus!Da, da, ea e!fata de care ti-am vorbit!unde sa mergem? acolo? da, aaaa, gata stiu, mersi mult!" vreau sa bem bere si sa adormim impreuna pe plaja sa strig si sa plang de fericire: "sunt langa ea!!!"

te rog mult!...ma primesti?

...ce poate fi?ce poate duce?ce poate aduce acolo?unde?cand?cum?si de ce?...Fetesti, Constanta, Vama Veche. Soare,nisip si mare. Bere, cort si scoici. Fara telefoane, net si suc. La Canapele, Vama Veche si Expirat. Prin Stuff, La Epava si prin apa. 2 Mai, Vama Veche si Neptun. La pescari, prin nisip si la corabie. rasarit, apus si rasarit....Cort, noi, marea.

Cluj Napoca...Bucuresti, Bucuresti...Cluj-Napoca

poate fii destinatia dus/intors a unui tren care leaga doua suflete, un tren care leaga Ardealul de Muntenia; poate deveni un tren al povestilor de ore intregi, asteptand destinatia scrisa pe bilet...mai nou fotbalul uneste cele doua orase, nu demult cei drept, cam de doi ani. suna familiar, aceasta legatura Cluj-Napoca-Bucuresti!Nu-i asa?usor,usor, se ridica ceva...usor,usor, totul se leaga. De ce acest traseu de parcurs, de vorbe, de sentimente, de ganduri si amintiri?
imi aduc aminte de o reclama in care se spunea ca fotbalul uneste oamenii. azi aflam campioana!Cluj-ul sau (Steaua) Bucuresti-(ul)! sunt stelist, dar sunt cu sufletul la Cluj; nu vreau tristete, vreau lacrimi de bucurie. trebuie sa pun mai presus de orice, toti avem de castigat din toate astea. Castigam incredere in noi, forta in propriile noastre puteri, mandria ca suntem doua forte.
..............................................................................................................................................................................
florificus:unde coboram?
offffffffffff:Cluj sau Bucuresti, nici eu nu stiu
pe ambele bilete scria: Mangalia.

1 mai...nimic de spus

am fugit de Bucuresti, am fugit sa ma intalnesc cu marea, am fugit de mici sau hamburger, am fugit de politica, am fugit de blocuri, am fugit de internet...

discutie florificus-offfffffff

offfffffff:hei, are careva poza cu basistu' de la Vama?
Florificus:salut!
offfffffff:servus...
Florificus:ce faci?
offfffffff:bine,defapt nu prea bine, dar no da-i pace,...bine
Florificus:ce e nou de la VV?
offfffffff:aaaaa...nu stiu,eu am intrat asa
auzi nu ai o poza de la basist...ii asa de dragut
plsssssssssssssss!!!
Florificus:nu am, dar pot sa-ti fac rost,ma duc maine la concert,daca vrei o sa-l rog sa vb cu tine la telefon.
offfffffff:aaaaaaaa...nu!eu vreau o poza,atat.imi faci rost?plsssss!
..............................................................................................................................................................................
VAMA VECHE-povestea merge mai departe!...logic

Verde

afara ploua, deschid geamul... pomii au primit verdele primaverii, frunzele care ma impiedica sa vad soseaua asta de masini, sunt prins in verde,la semafor e verde,dolarii sunt verzi,iarba e verde,Europa e verde,pe harta vezi campia verde,caldura a primit culoarea de trecere,a primit verde...prosopul de pe patul meu e verde, merele de pe masa sunt verzi, sticla(veche) de Sprite e verde, cd-ul ala e verde,cana mea e verde, tricoul de pe colegul meu e verde, sticla din cos e verde, floarea mea e verde, cutiile lui Horatiu au ceva verde,spray-ul e verde,patura de pe patul ala a primit putin verde...ochii mei sunt verzi?

copii, ma primiti?

joi, 12,trec prin parcul Romniceanu.am simtit nevoia sa fiu liber, sa ma rup de cotidian si sa stau printre copii.vreau sa intru in lumea lor;acesti copii de gradinita care deseneaza pe aleile din parc. ei nu stiu ce se petrece in jurul lor.creta este prietena lor, o prietena care ii ajuta prin diversele ei culori sa-si depuna gandurile.vreau sa intru in lumea lor, o lume in care uiti ca trebuie sa-ti faci unele planuri sau nevoi de care ai nevoie in lumea asta asa de zgomotoasa, invidioasa si rea. de ce nu pot fii in locul lui Andrei care deseneaza copaci?vreau sa o alerg pe Alina pentru simplu fapt ca m-a tras de par.vreau sa ma joc si eu calcatea, sotron sau sa ma dau in leagan, asa cum fac Mihai si Alexandra. as vrea sa simt vanataia de pe picior, dupa ce Robert mi-a pus piedica sau sa joc pititea sa numar pana la 100,din 10 in 10.
m-am oprit sa scriu aceste randuri, pentru ca am simtit sa mai fiu si eu la gradinita.
vreau sa intru in lumea lor, a copiilor. oare ma primesc?:-S

Gradina Cismigiu -...

azi am fost prin Cismigiu...m-am gandit ca ar trebui sa duc resturile de paine, biscuiti mai vechi si cateva gogosi care nu s-au mancat asa ca porumbeii din Cismigiu e cea mai buna alegere.ajuns acolo, batranii stateau pe banci, fie se plimbau pe aleile umbrite ale gradinii.subiectu' general summit-ul NATO si ce a zis Putin de noi...nimic interesant.porumbeii mancau cu o pofta de zile mari,...un copil deranjeaza masa pasarilor incercand poate, poate sa prinda ceva...ma uit la el si ii spun:"vezi ca te trag de urechi!daca te trag de par cand mananci, iti place?eeeeeee...obraznicule!!!"...se uita la mine si pleaca.mai stau cu prietenii zburatori 20 minute, dupa care ma plimb prin parc.un miros asa de frumos, natura a inviat, pomii infloriti ne incanta cu parfumul lor, florile si-au deschis petalele si privesc fiecare trecator, ici colo mai zaresti cate o pasarea cantatoare...frumos...dar unde-i mierea mea?vreau sa fie langa mine in momente ca astea:(...o sa fie langa mine in Cismigiu, simt asta, imi doresc f.mult!!!

la plimbare ...

nu am iesit la plimbare de ceva timp, asa ca piata a fost cel mai bun prilej de a iesi afara dupa cateva zile in care jandarmii ne-au comunicat sa nu deschidem geamurile, iar daca vrem sa iesim sa ne luam buletinele ptr. legitimare...azi, 4.04, sfarsit de summit.in Drumul Taberei nu se simtea valul NATO,...lumea era la plimbare, destul de liniste ptr. o zi de vineri trecut de ora 14.in piata, tigancile ma tot chemau la ele sa le cumpar flori, una imi spune:"hai baiatu', vino aici am flori de care vrei tu"; pun capu' in pamant si merg mai departe.alta:" hei, hei domnu' "...iar alta care m-a facut sa ma gandesc departe:"baiatu' am ceva frumos pentru prietena ta, uite am flori una si una, hai vino sa alegi"...ma opresc, intorc capu' si ii spun: asa as dori sa fie ea langa mine sa-i dau o floare, cat ar fi floarea de mica,nu conteaza, dar sa fie ea langa mine...si plec
in piata cumpar legume si unt proaspat de la negustori de lactate din Sibiu,...asa mult imi plac pensionarii care merg la piata, imi place sa-i privesc, ma amuza babutele aranjate si machiate, ptr. ele e ceva placut sa se plimbe...acum scriu aceste randuri si ma pregatesc sa fac o ciorba de legume...am o pofta mare!... mi-e sete!nu mai am apa...ma duc sa-mi iau;)

liniste si racoare

am intrat putin pe blog...e ora 3.05 dimineata si e liniste...afara-i racoare...ascult Katie Melua...caloriferul a simtit ca vremea apeleaza la vechi trucuri ale iernii si vrea sa ma incalzeasca...cred ca un ceai ar fii bun, dar e cam tarziu si poate nu ma lasa sa ma odihnesc...ma uit la fierbatorul de apa, ma uit la cutia de ceai si ma intreb daca ma ridic sau nu pentru o gura de ceai cald...ma ridic si ud floarea din ghiveci-ul galben, ea are mai mult nevoie de apa decat mine... las ceaiul pentru maine dimineata, mi-e somn!!!

biletu' de mare...

ploaia asta de sfarsit de martie ...vreau sa ma racoreasca, sa-mi arate pe unde sa o iau,oare ma duce undeva?iarba asta verde din curte este victorioasa, a castigat, ploaia a udat-o...noroiul de afara mi-a patat tenesii albii,...vreau o pereche de tenesi, un tricou, o pereche de pantaloni, un ghiozdan si sa fug la mare sa vad cum se comporta acum!DA...acum!!!vor sa o pazeasca acum ca vine Bush la Neptun sau poate nu vine...MAREA nu are nevoie de paza, nimeni nu trebuie sa-i poarte de grija,ea isi vede singura de ale ei,...vreau mierea mea, vreau 2 sticle de bere,...vreau sa ne gaseasca rasaritul pe plaja,...nu vreau paza, eu lupt impotriva distantei, alerg spre mare....vara se aproprie

cat mai e pana la vara?haaaa...???

martie s-a dus, aprilie aduce summit NATO, mai aduce final de facultate, iunie aduce vara si licenta,iulie aduce canicula, august ne aduce unu' langa altu'...luna care ne vrea impreuna pe nisip si in apa...luna in care rasaritul de Soare ne apartine, luna in care berea ne racoreste, luna in care marea ne priveste impreuna,...luna in care marea ne supravegheaza,ne vorbeste si ne asculta...

dragostea

ce e dragostea?
dragostea e libertatea pe care ti-o doresti.Dragostea e aceea persoana care te intelege ca vrei sa iesi dintr-o "nchisoare".
"te iubesc" nu trebuie sa fi conditionat de ceva."te iubesc" nu spui tu,"te iubesc"- e in tine.dragostea o avem in noi, trebuie decat sa o eliberam,sa stim sa o aratam si sa o purtam

knd soarele se ascunde de noi...

miercuri dimineata...prin tren de la 4.56...intuneric,telefoane,zgomotul obisnuit al unui tren care te duce spre o destinatie inscriptionata pe bilet...Bucuresti, acelasi Bucuresti...un mesaj care doare:(....unde esti tu Soare?

Floare de primavara

a trecut ceva de knd nu am mai trecut p-aci.GATA!a trecut 14 a lui februarie, "saptamana mare"...din toate astea am tras o concluzie si anume...Ce acem noi acum cu fetele/femeile?nu trebuie sa mai fim atente cu ele, nu trebuie sa le mai dam inimioare si flori?de ce avem nevoie de 14 februarie,de 1-8 martie?....o floare in fiecare dimineata langa persoana iubita,ar face ca in clipa in care ea o priveste:sa zambeasca,sa o miroase si ...primavara este mereu in ea.

Schtroumph-ii

In 2008, Schtroumph-ii, acesti adorabili spiridusi albastri creati de Peyo, implinesc 50 de ani. In onoarea acestor simpatice creaturi care au vazut lumina zilei pe 23 octombrie 1958 intr-un episod al serialului "Johan et Pirlouit". se vor organiza, pretutindeni, numeroase manifestari culturale. La Bucuresti, Jean Auquier, Directorul Centrului Belgian al BenziiDesenate si mare specialist in materie, ne va conduce in universul acestor personaje BD pe parcursul conferintei "Les Schtroumpfs ont 50 ans - Comment l'oeuvre de Peyo est devenue universelle?" ("Schtroumpf-ii au 50 de ani - Cum a capatat opera lui Peyo un caracter universal")

Schtroumpf-ii

Următoarea întâlnire cu voluntarii va avea loc joi, 13 martie, la ora 17.00, la Clubul Ţăranului

Muzeul Ţăranului Român organizează Cântarea României. Ultima ediţie. Vom aduna împreună obiecte ale comunismului şi le vom întreba de sănătate. Le vom asculta şi înregistra poveştile şi ne vom întreba ce rost mai au obiectele astea în lumea de azi. Vino la sala Dalles între 1 şi 21 mai cu un obiect al comunismului tău şi cu povestea sa.
O echipă de voluntari va începe colectarea de obiecte şi poveşti încă din luna martie. De la vecini, mătuşi, bunici, vă aşteptăm cu obiectele comunismului şi poveştile lor!
Pentru a deveni voluntar în cadrul proiectului, scrie-ne la cantarearomaniei@gmail.com sau intră pe blogul proiectului http://cantarearomaniei.blogspot.com

Vantul de Martie

Martie…caldura da din coate, isi face loc si ne saluta cu ghiocei. Strazile devin mai populate. Iarna si-a facut bagajele si a plecat, cu greu, dar a plecat. Peste tot in piete, pe strazi, negustorii de flori isi vand marfa. Pe strazi pustanii au inceput sa fuga cu bicicletele, pe sosele motocicletele sunt turate la maxim. Pasarile au inceput sa alerge prin copaci, dimineata, unele dintre ele canta, porumbeii trec prin parcuri traind din mila catorva persoane care le mai arunca cate o bucatica de paine sau un pumn de grau. Parcurile sunt gata curatate, asteptand la primele flori, aleile sunt strabatute de tineri ori de batrani care au iesit la o plimbare de primavera.

Masina cu suflet

A venit primavara, dar nu singura…a venit cu un nou week-end.Vreme frumoasa, ceva banuti(de benzina) si gata-Zambilica e gata de drum. Ne pregatim d-acasa cu cateva bagaje si mancare pornim casetofonul si plecam spre bunici. Peste o suta de kilometri trebuie sa-I parcurgem spre amintirile de altadata.Urziceni, Slobozia – orase care nu au nimic nou de spus, aceleasi drumuri grele, treceri de pietoni din 10 in 10 metri si aceiasi copaci de la iesirea din localitate. Depasiri , ochi atenti la radar si multa pofta de aventura pe soselele din Baragan asa am inceput sambata…
La bunici…drumul spre mare se incheie cu o manevra la dreapta care ne duce spre bunici. Satul in care era odata o vara calduroasa cu cirese si albine, cu mirosul florilor de tei si cu strazile prafuite…astazi a devenit o ruina. Totul a devenit o ruina, teii au disparut, ciresii s-au uscat, doar bunicii au ramas, iar lumea s-a schimbat. Trecem cu masina si vedem cativa copii cu mingea in fata unui bloc care sta sa cada, lumea sta la intersectia satului si se uita la fiecare masina care trece schimband cateva vorbe. Ma uit la case si imi amintesc ca altadata lumea radea si era totul verde. Au trecut ani…ani buni care au lasat decat amintiri.
Cateva ore de vorba cu bunicii si o seara in care am dormit, obositi de ziua ce a trecut.Duminica am vrut la mare…bunica a intarziat, plecata la biserica a trebuit sa o asteptam. Au trecut cateva ore si nu am putut sa ajungem la mare…am plecat spre Bucuresti, autostrada soarelui…cu 110-120 km/h intrecem tot si ne gandim ca ajungem repede la Bucuresti. La km 75 masina incetineste si incepe o sedinta cu masina.Tragem intr-o parcare si d-acolo masina nu mai vrea sa ne asculte. Ne amintim de Sibiu, Cluj, Brasov…si atunci am avut probleme cu ea dar isi “revenise”…Vantul din Baragan nu ne iarta si bate f.puternic. Dan incearca sa mestereasca, telefoane pe la vecin sa-l intrebam ce sa-I facem…incercam,incercam…NIMIC. Cateva injuraturi si vantul tot bate, telefoane peste telefoane. Un baiat amabil incearca sa ne ajute dar NIMIC…ne obisnuim cu vantul care nu vrea sa ne ierte. Dan il suna pe Cristi si vine sa ne ajute.Stam in masina in asteptarea “gurii de oxigen”. Ne uitam pe geam si vedem cativa caini care traiesc in acea parcare asteptand si ei mila unora dintre cei care trec p-acolo.
Vine Cristi, se uita, incearca sa o repare, bateria e si ea moarta. Iesim pe autostrada trasi cu o sfoara f.groasa…masina PORNESTE, repede ii facem semn punem frana, se rupe sfoara. Masina se opreste, o bucata din sfoara se agata in roata, pe autostrada intuneric. Pornim masina, la prima cheie , se aude frumos, dar se opreste. Cristi se hotareste sa ne duca pana in Bucuresti. Pe drum, bateria se incarca prea mult asa ca pornim casetofonu’ si incepen sa cantam si sa radem de toata povestea asta. Iesim din autostrada, pe la Lehliu-Gara, mergem cativa kilometric buni si intram pe autostrada care ne duce direct la Bucuresti.Prin capitala incercam sa nu ramanem printr-o intersectie, cativa soferi de autobus si taxi-uri ne claxoneaza. Intr-un final ajungem…este o experinta care nu am vrut-o dar uitanandu-ne in spate radem.

Viata – o piesa de teatru

Cand eram mici fiecare dintre noi ne gandeam sa devenim : medici, pictori, profesori, politisti, actori, etc. Cu trecerea timpului lucrurile se schimba, crestem, ne vin alte idei…,dar un lucru este sigur, societatea in care traim ne face sa nu mai fim copii. Acei copii care aveam vise pentru viitor.
Fie ca vrem sau nu fiecare dintre noi jucam intr-o piesa,…”Viata” cu noi toti ca personaje principale. Dumnezeu regizeaza totul…decorul e unul cotidian cu multa galagie, masini si multa industrie. Pentru ce? Pentru noi?Pentru viitorul nostru?pentru dragoste?exista un singur raspuns: NU!!!
Chiar daca nu reusim sa devenim actori, viata ne da aceasta “sansa” pe care trebuie sa o acceptam…jucam un rol al supravietuirii, un rol in care uitam sa traim asa cum ne gandeam in copilarie. Pentru cei care ne gandeam sa devenim actori, poate nu doream sa jucam intr-o astfel de piesa. Uitam sa stim ce e aia iubire sau nu reusim sa o descoperim. Crestem si timpul trece!Nimic nu poate sa opreasca asta! Mergem pe strada legati la ochi cu gandul ca facem ceva folositor si bun noua…oare ne este bine!?nu cred!
“Scena” pe care jucam e orasul!Acelasi oras in care trebuie sa-l traversam sa ajugem acolo unde ne-am “legat” pentru a castiga un “ban electronic”. Fast-food-urile, hipermaket- urile , discotecile, manelele…ne-au invadat, iar teatrele, salile de cinema, muzeele ne asteapta. Am uitat cum sa traim?am uitat sa iubim?am uitat ca suntem noi?am uitat sa zambim...am uitat…
De mic mi-am dorit sa fiu actor…dar nu in piesa asta…nu vreau ,dar sunt obligat!!!

Cum aratam in interior? Ne este frica de cotidian?de ce sa nu jucam aceasta o piesa pe o alta scena …MAREA, cred ca ne-ar intelege pe toti…sa-i spunem ceea ce ne doare. Valurile, nisipul, scoicile si soarele sa ne fie décor…sa jucam un rol al “rasaritului de soare”…un rol al dragostei pe nisip, un rol al betiei…sa vindem scoici pe sarut, sa zambim cu soarele si sa alergam in mare, sa ne trezeasca valurile…O astfel de piesa vreau sa joc, alaturi de : dragoste si mare…trei personaje principale: eu , tu, si marea…