joi, 12,trec prin parcul Romniceanu.am simtit nevoia sa fiu liber, sa ma rup de cotidian si sa stau printre copii.vreau sa intru in lumea lor;acesti copii de gradinita care deseneaza pe aleile din parc. ei nu stiu ce se petrece in jurul lor.creta este prietena lor, o prietena care ii ajuta prin diversele ei culori sa-si depuna gandurile.vreau sa intru in lumea lor, o lume in care uiti ca trebuie sa-ti faci unele planuri sau nevoi de care ai nevoie in lumea asta asa de zgomotoasa, invidioasa si rea. de ce nu pot fii in locul lui Andrei care deseneaza copaci?vreau sa o alerg pe Alina pentru simplu fapt ca m-a tras de par.vreau sa ma joc si eu calcatea, sotron sau sa ma dau in leagan, asa cum fac Mihai si Alexandra. as vrea sa simt vanataia de pe picior, dupa ce Robert mi-a pus piedica sau sa joc pititea sa numar pana la 100,din 10 in 10.
m-am oprit sa scriu aceste randuri, pentru ca am simtit sa mai fiu si eu la gradinita.
vreau sa intru in lumea lor, a copiilor. oare ma primesc?:-S
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu